Şi dacă...

Dacă aş fi învăţat să lupt cu mine însămi mai din timp, poate că aş fi reuşit să căştig mai multe jocuri de cărţi chiar şi privite aşa fugitiv printre paginile cărţilor.
Jocul se învaţă, poveştie se trăiesc şi apoi se scriu. Ne asumam riscuri şi ne asfixiem cu reguliele înnăscute în această lume.

Brand-urile ne conduc, avem nevoi false şi principii superficiale. Nu mai avem timp. Deşi suntem ignoranţi,  căutăm adesea  mesaje motivaţionale în care să credem...de asta este şi ,,explozia" acesta de fotografii sugestive pe reţelele de socializare.

Ne iluzionăm cu tentaţii morbide. Sănatea este preţioasă  în special cea mintală...până în fundul prăpastiei este dor un pas mic  mai ales că stângăcia nu se iartă mereu. 

Angoasa a coborât peste capetele plecate ale oamenilor ce trec zilnic pe lângă mine şi mai trist e că aşa mă văd şi eu uneori în ochii lor... până unde ne este limita? 

Defapt ştiu...cerul este limita. Şi dacă cerul este limita eu am să evadez din borcan fară să mai privesc cum  timpul se scurge...