La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul Mc Donald`s?
a. La un hamburger delicios.
b. La locul în care ne petrecem timpul alături de copiii noştri, a vecilor, a rudelor, a prietenilor.
c. Fast food-ul pe care îl ocolesc frecvent.
d. Altele. Cum ar fi?
Ei bine, eu de câteva zile când aud de Mc D, mă gândesc la funduri, şi nu e vorba de fundurile pe care tocăm legumele ,,minunate" aflate în sandwich-urile ci fundul care ,,îmi zâmbeşte" în fiecare zi de zi în staţia de metrou ,,Piaţa Unirii".
Ochii mei se fixează la imaginea care imi rămâne o vreme întipărită în subconştient. Nu că aş milita împotriva desfiinţării mâncării de tip fast food, nici pomeneală şi aş fi ipocrită să spun că nu mănânc în acel loc, încă Slavă Domnului nu am păţit nimic până acum consumând produse de acest fel.
Ştiu că nu sunt sănătoase, ştiu că nu sunt naturale, dar şi firma trebuie să trăiescă din ceva, right?
În plus agitaţia din jurul nostru ne împiedică să avem un regim alimentar ,,slow food".
Doream să spun că sunt convinsă că şi eu şi mulţi, mulţi alţi trecători s-au simţit la fel de dezgustaţi ca şi mine, în momentul când au vazut magica reclamă.
M-am gândit la un moment dat că este vorba de mesajul subliminal, ascuns în spatea imaginii, din dorinţa firmei de a-şi vinde mai bine produsele...Dar chiar aşa?
Ar mai fi loc de câteva interpretări.
1.Eu ca potenţial cumpărător observ cum compania ,,îmi întoarce fundul" când doresc să îi fac vânzare.
2.Toate preparatele cumpărate de aici, ajung în fund.
3. Cumpărăturile de la Mc Donald`s ne lasă în fundul gol!
4. Un fund gol se menţine cu hamburger-ul de la Mc.D.
5. Fundul tău va fi la fel de mare, dăcă mănânci la Mc.D.
Sper totuşi că reclama a fost lipită pe stâlp, de persoane care nu au fost atente la detalii (aşa e când cei angajaţi pentru astfel de job-uri se grăbesc şi lucreză doar noaptea).