joi, 26 mai 2011

Cât mă mai costă păcatele?



Eram copil când mergeam la biserică, într-o zonă a țării unde tradițiile au fost conservate bine, unde campaniile publicitare nu inspiră multă încredere, unde reclamele deși sunt la îndemâna oricui nu au puterea de a crea nevoi. 
Acolo oamenii au mâinile muncite și capetele plecate, griji diverse și doar o zi liberă. 
Ziua de duminică, când se îmbracă cu cele mai bune haine și merg să se găsească adevărul și credința în Divinitate. Și ,,procesiunea” începe. 

    Cuvinele sunt mereu aceleași, slujba are ,,etapele” ei. Doar dacă ești absent și mintea ta fuge în alte locuri obsevi babele de la intrarea în lăcașul de cult, cum bârfesc șușotit și doar dacă ochii tăi caută altceva în afară de fețele cuvioase ale sfinților, vezi marea cutie a milei în care se adună ,,mărunțișul” și bărbatul bărbos care o păzește. Și închizi ochii și îți zici rugăciunile și îți faci crucile și te gândești că siguranța este de partea ta. Și chiar este, asta dacă ai cel puțin mărunțiș în buzunare pentru că la jumătatea slujbei o farfurie îți este întinsă sub nas în care trebuie să pui bani, ce are fiecare. Și nu cumva să refuzi să te scormonești pentru că privirea tăioasă a ,,omului angajat pentru asta” îți va strica dispoziția pentru întreaga zi.
       
      Vorbe, multe vorbe sunt rostite, se aud cântările corului, lumea se așeză în genunchi, face metanii și își plânge morții. Nimic anormal până acum. 
Slujba se apropie de sfârșit și e rândul preotului să vorbească despre Evanghelia din ziua respectivă, să spună o pildă, un sfat, o sugestie.  
Toată ,,încărcătura” spirituală îți este zdruncinată când auzi din gura celui care se află la altar : ,,Nu veniți cu lumânări de acasă, cumpărațile doar pe cele de la biserică, doar ele au ștampilă! Doar acestea se pot aprinde pentru sufletele viilor și ale morților, dacă găsim lumânări de alt fel, le vom stinge și arunca!”
Un ,,credincios cu tupeu” îl întrebă de ce. Răspuns simplu și la obiect: doar acestea sunt făcute 100% din ceară naturală. Predica este continuată fără detalii sau ale întrebări.
Scump, scump să ne vindecăm sufletele mici de păcatele mari...

La o distanță de aproape 600 de km de orașul copilăriei mele, adică în București,  B.O.R are soluții pe care Sfântul Fisc nu le cunoaște.

Din categoria, solicitați bonul fiscal înainte de a părăsii această unitate: peste 18 milioane de euro au fost donați la biserică în 2010 de către bucureșteni, 60% dintre aceștia nu au primit chitanță, potrivit unui sondaj făcul de SNSPA.

Din categoria nu am bani dar dacă trebuie, trebuie : Arhiepiscopia Bucureştilor cere parohiilor să cumpere 120 de sticle cu vin şi să îi oblige pe credincioşi să cumpere lumânări făcute de eparhie. Un preot din județul Dâmbovița i-a ameninţat pe enoriaşi că vor primi amendă de 5.000 de lei noi dacă aprind alte lumânări decât cele vândute în biserică şi spune că a decis acest lucru de teama controalelor de la Episcopie. 


A îndrăznit cineva să spună ceva de bani murdari sau manipulare? Doamne ferește!





joi, 19 mai 2011

Obsesii feministe. Te-am abandonat dar nu te uit


Da, mi-am abandonat lumea virtuală în favoarea lumii reale, schimbările sunt benefice, un moment de respiro face bine nu doar pentru ten :)

insă am realizat cu stupoare ca I'm addicted...

viaţa e mai gri chiar cu reflexe negre fără laptop, telefon, ziare, TV, cărți (de bucate). 

Așa că m-am decis să mai scriu câte ceva, nu că aș avea de dezvăluit informații secrete, fantezii sau lucruri abstracte deşi mi-ar fi placut şi asta...

dar sunţin cauza acesta de acum , aşa numita ...toană de moment,  când mi se pune pata şi  orice înălbitor este inutil.