vineri, 6 iulie 2012

,,Viaţa în conservă"
 ...este posibilă. Nu folosesc la nimic teoriile despre viaţă şi citatele de tot felul. Defapt acum sunt convinsă că se vor trezi câţiva care sa îmi sară în cap spunându-mi că îmi dau prea mult cu părerea. De câte ori nu ai avut şi tu impresia ca stăpâneşti bine teoria şi la partea de practică nu prea dai randament? Cine este vinovat?  Eu aş spune că lipsa de răbdare. Unele lucruri trebuie să se întâmple într-o anumită ordine pentru a fi să zicem ,,plapabile". Trebuie parcurse nişte etape. 
       
   Nu putem avea totul din prima clipa şi de asemnea nu putem pierde tot. Ne rămân convingerile puternice: religioase, politice , sociale, asta ne transforma vieţile în ,,conserve"...şi cam toate conservele sunt la fel, cu termen de valabilitate, depinde doar de lot şi de cumpărători. Este fascinant doar momentul în care cumperi conserva şi te aştepti să găseşti în cutia metalică exact ceea ce este desenat pe ambalaj...dar peştele, boabele de mazăre sau de  porumb nu au aceesşi culoare şi formă cu care ai fost atras la cumpărare când ai privit cutia...îţi rămâne să alegi dacă vrei să savurezi gustul sau vrei să ,,condamni" producătorul produsului. Şi tot tu ai dreptul să faci o reclamă proastă sau bună produsului. 
        
      Aşa cred eu că se întâmplă şi cu anumite convingeri în viaţă...ai rămas cu imagini pe care le critici, le deteşti sau din contră ţi se par potrivite.Te-ai ghidat ani de zile după unele.Dar dacă peste noapte (sau peste mai multe nopţi) te trezeşti că s-a tras linie la un capitol din viaţa ta şi acum ai  altă ,,statură" pe cine rămâne să condamni? De ce să condamni? Pentru că ,,privindu-ţi în oglindă" gândurile şi trăirile, nu poţi să accepţi realitatea.   
        
      Tu ţi-a făcut datoria, ţi-a respectat regulile, ai fost un bun orator în privinţa teoriei...dar ceva a scăpat de sub control. Unde cauţi ţapul ispăşitor? Nu-i prea plăcut să nu ştii ce urmeză mai ales când ai atâtea modele în jur care au reuşit sau care din contră au eşuat băzându-se pe aceleşi teorii. Suntem atât de diferinţi încât nu ne putem permite comparaţii.Niciun model din societate nu este perfect, toţi dar absolut ţoti avem plusuri şi minusuri. Important este să acceptăm ,,lipsa" aceasta de perfecţiune. Chiar dacă modele se aseamănă, nu sunt identice. De ce am condamna pe X şi Y pentru că la un moment de răscruce au luat decizii care ,,nu fac parte din tipare". ,,Gurile rele" vor avea mereu de căutat ,,nod în papura" şi nici ele nu trebuie condamnate, pentru că în orice pretinsă ,,bârfă" există un ,,sâmbure de adevăr", râmâne doar ca acesta să se transforme peste noapte în ,,armăsar nărăvaş"...
          
     Ce va spune lumea? Va spune multe, va căuta detalii până când va apărea ceva şi mai ,,extravagant". Nu îşi păstrează nimeni aceeşi imagine ,,curată" pe tot parcusul vieţi. 
Adesea ajungem să facem alegeri ,,cu inima" fără să trecem prea multe în filtrul raţiunii şi în fond cui i-ar trebui o lume robotizată, în care bifăm pe liste evolţia ,,perfectă"? Este mai grav să abandonăm oamenii dragi când au nevoie de noi decât să îi condamnăm că nu au fost în stare să aibă succes. Un aşa numit ,,prototip" de succes creionat de societate ne va face să obosim înainte de vreme. Orice schimbare în viaţă fie ea cât de mică îţi dă motive să lupti pentru ceva...cu atât mai mult când acel ceva este un copil. 
       
    Cel puţin în primi lui ani de viaţă copilul înseamnă puritate şi bunătate şi învăţare prin joc în care ar trebui să se implice toate familia. Un copil înseamnă motivaţie, dragoste, sacrificiu, reponsbilitate, maturitzare. Dacă a apărut într-un moment ,,nepotrivit"(pentru că aşa se cere în societate) asta nu-i opreşte pe cei din jurul lui să îl transforme într-un moment minunat...mai ales când noi femeile suntem binecuvântate pentru că avem ,,puterea" de a crea. 
Ar fi minunat să reuşim să deschidem ,,conserva" şi să savuram fiecare moment. 

 

2 comentarii:

  1. Despre acest subiect, putem vorbi in 10 carti colega, putini reusim sa o deschidem, imi place ce scrii, tine-o tot asa

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoase rânduri.
    Am citit și mi-au amintit de câteva discuții de-ale noastre. Nu am cu ce să vin contra acestor cuvinte, doar să-ți spun că sunt de-acord cu tine și că ar trebui, iarăși ajung la teorii, mai greu cu practica ... , să înțelegem că dacă țelurile noastre ar avea o altitudine de 10 metri, noi vom reuși să parcurgem, cel mult 4. Asta nu însemnă că scopul nu a fost atins, asta însemnă că trebuie să avem țeluri cât mai mari și să încercăm să ne așteptăm la orice când ”cumpărăm” o ”conservă” și să facem astfel încât să îmbunătățim rețeta de fiecare dată când avem ocazia.

    Aștept noi rânduri de la tine !!

    RăspundețiȘtergere