Inceput

Astăzi mi-am lăsat în cutia milei
Obsesia care mă ţinea legată de mâini şi de picioare.
Nu puteam respira
Fără să întorc paginile
Şi să recitesc capitole vechi şi anoste.

Acum nu îmi mai este frică să spun
Că simt cum timpul se scurge
Cum fâşii din mine se transformă in steaguri
Pe care vântul le umflă.

Peste tot am imagini şi legături palide şi bolnăvicioase
A trecutului în care purtam ochelari cu lentile roz si radiam
Dar nu a soare sau a bucurie,
Acceptam pur şi simplu cadrele şi decorul.

Un decor pe care atunci îl imbracam în culori vii
Şi il parfumam cu miresme energizante.
Îl pierdeam in miros de fructe, de ploaie , de foc mocnic
Aţâţat de umbre.

Poate că nu voi întelege niciodată
Cât de mult exercitiu îi trebuie unui personaj
Să se dedubleze, să poarte măşti cusute, lipite
Şi obligatoriu împrumutate de la alţii.

Cine ştie cât obosit Divinitatea
Să îmi dea mie un răspuns
Tratându-mi lipsa de răbdare ca stângacie a începului
Ca o iluzie descompusă in bucati mici.

De astăzi am să învăţ să mă bucur
De fiecare clipă ce mi se scurge printre degete
Ca un copil care a descoperit marea şi jocurile cu păpuşi
Pe care le păstreaza în inima până la maturitate.

Respir în prezent
Şi viitorul este departe de momentul acesta
În care am impresia că pământul imi fuge de sub picioare
Şi rămân desculţă si firavă ca o floare de primavară.

Nu am să licitez la nicio loterie
Şansele care mă ispitesc
Si pe care când închid ochii le vad patente
Pentru că doar orbii au impresia că se vindecă prin amăgire.