Unde sunt vecinii de altă dată?

Nu am mai scris nimic de ceva vreme, excluzând câteva referate cam ,.superficiale" pentru că mereu este loc de mai mult. De data asta nu mă întind mai mult decât îmi permite plapuma, nu pentru că este târziu în noapte sau poate chiar devreme dimineaţă ci pur şi simplu pentru că acum mai multe zile anunțasem că voi vorbii despre viaţa mea la blocul nr. 87...mă rezum la câteva vorbe, asta pentru că mă străduiesc în fiecare zi să fiu empatică, nu stiu dacă ajută la ceva dar măcar am parte de experienţe noi, la urma urmei empatia poate deschide suflete sau chiar buzunare dar să trecem peste.

Trăiesc într-o lume minuantă în care plătesc pentru confortul meu pentru că mi se pare normal să nu prea dau crezare ,,gratuităţilor", nici măcar când vine vorba de minute extra în reţeaua X sau Y sau sos extra la pizza, de ce ar fi gratis, nu pică din cer! Plus că o bună campanie publicitară care reuşeşte să mă seducă, mă câştigă involuntar şi mie îmi place, eu dau banul şi trăiesc cu mirajul şi las compania să se dezvolte de pe urma tenaţiilor mele, suntem chit!

Dar despre altceva vreau să vorbesc. Am vecini minunaţi de altfel foarte curioşi să ştie ce mănânc, cine mă vizitează şi unde lucrez. Nu prea îi salut, nu pentru că nu mă descurc cu bunele maniere ci pentru că un salut şi un zâmbet generează ,,discuţii".
Mă simt ca la spital aşa în grija unor medici ocupaţi şi a unor asistente stresante dar care îşi fac treaba, mai cu şpagă, mai fară, aici partea bună e că nu-mi cunosc limitele bolii.
Sau poate că vecinii mei sunt cu toţii jurnalişti, cine ştie...

E simplu, cineva trebuie să-mi poarte de grijă, trebuie să mă agaseze cu telefoane anunţându-mă să ,,îmi duc apometrele la citit mai devreme", cineva trebuie să îmi bată la uşă să mă întrebe dacă ,,merg încălţată în casa"(aş merge desculţă cu cea mai mare plăcere dacă aş avea grădină să simt aşa firul ierbii, dar am primit multe perechi de papuci de casă şi vreau să le folosesc), cineva trebuie să afle neapărat de la mine de ce fac baie seara şi care este programul meu de activitate, cineva trebuie să sublinieze că ,,Eu sunt şeful de scară", Dumnezeul blocului şi bineînţeles toate piperate aşa cu puţin praf de ,,chem poliţia dacă nu deschizi uşa sau dacă nu vrei să ceri ajutorul vecinilor" Un ajutor de altfel benefic mai ales când bătăile în uşă sunt aşa cu picioarele sau pumnii şi insistent, doar ca să nu ştiu că sunt singură în bloc. Cred că veneau şi pompierii dacă aş fi dat muzica la mai mult de 70 de dB sau dacă îmi chemam prietenii să dansăm o horă.

Asta pentru că o dată cu mutarea mea nu mi-am permis să cumpăr deja clasica plăcintă americană şi să o împart la toate uşile. Cu sufletul frânt vreau din lăuntrul fiinţei mele ca vecinii mei să mă adopte poate aşa voi afla şi eu de ce comuniştii nu ştiu că nu mai au Ceaşcă din care să soarbă şi pentru care să soarbă.
Unde-s oare vremurile de altă dată ?!

P.S. 1. preaslăvitul, atotştiutorul, bunul şi stimabilul de 3 ori şef de scară are nevoie de o secretară cel puţin aşa îmi place să cred, poate mă înşel, indiferent de situaţie afişul de la intrarea în bloc sunt convinsă că a trecut prin mâinile lui, doar e Şef...şi un şef are mereu dreptate mai ales când foloseşte reguli de scris şi citit. Vă las să vă luaţi un pix roşu să corectaţi greşelile.

P.S. 2. O dată cu trecerea sărbătorilor de iarnă , brazii se aruncă, dar obligatoriu se aruncă pe geam. Într-o zi de iarnă pe la finele lunii ianuarie respiram şi eu puţin aer poluat ţinându-mi din întâmplare geamul deschis. Vecinul de la 3 şi-a aruncat bradul pe geam deşi ghena de gunoi era la câţiva metri. Mă gândesc la 2 variante: vrea ca bradul să prindă rădăcini sau îl păstrează pentru anul viitor în stare naturală aşa ,,aplecat la pământ".
Bine că nu avea globuri altfel câinii comunitari ar fi avut jucării noi.

E deja trecut de 6 dimineaţa, vecina de la 1 îmi bate de ceva timp la uşă, vrea să ştie probabil de ce lumina din bucătărie este aprinsă, draga de ea, nu vrea să plătesc mult curentul, câtă empatie. Asta mă gândeam şi eu să fac la bătrâneţe , să devin empatică şi curioasă dar îmi iau şi un câine cu care să vorbesc nu de alta dar cei care merg încălţaţi în casa, fac baie noaptea şi nu îşi invită vecinii la cafea, trebuie muşcaţi şi daţi pe mâna poliţiei! Ruşine, ruşine să-mi fie!